Intr-un loc arid, uitat de lume, unde cresteau matraguna si scaietii, fara apa, gaze si curent electric, mi-am ales sa petrec viata Intr-un loc arid, uitat de lume, unde cresteau matraguna si scaietii, fara apa, gaze si curent electric, mi-am ales sa petrec viata alaturi de cei dragi. Plantele si animalele le consider mesageri ai Divinitatii, care ma indeamna la reverenta, fascinatie si respect pentru natura care adaposteste sufletele noastre. Dragostea pentru plante am mostenit-o de la mama iar cea pentru animale de la tata.
Pamantul ne-a primit ostil, astazi se plantau copaci maine dispareau, buruienile inundau plantele alese cu mare grija, ca o sfidare si o mare provocare. A inceput o lupta inegala, dar cu ingaduinta lui Dumnezeu, am reusit sa facem un mic paradis, unde traiesc in intelegere, plante obisnuite cu cele exotice, adunate de la noi si din lume. Aici cucul canta prietenos, celelate pasari ciripesc in graiul lor, gusterii stau pe o piatra la soare, nesfiindu-se de noi, doar de caini, fluturii valseaza cu florile preferate, ciinii asteapta pisicile la cotitura, iar seara greierii concerteaza neintrerupt si fazanii ne anunta ca sunt si ei prezenti.
Din cand in cand prin preajma mai rataceste cate un arici, care este certat de caini, un iepuras care fuge de nebun in directia stiuta doar de el, iar peste tot si peste toate se savarseste o Liturghie rostita pe altarul inimii .In noptile cu arome tandre, suave, dulci, amarui, de liliac, iasomie, bujori, lacramioare, magnolii, narcise, zambile, salcami, cuisoare, tei, crini, condurasi, trandafiri, garofite, flori de mar, par, visin, cires, gutui, prun, zarzar, paducel, cais, soc, crizanteme se produce o conexiune cel putin cosmica minunata.
Calatoria mea prin India, m-a provocat sa studiez arta cresterii si comportamentul plantelor. Apoi citind cartea “Cercetari asupra iritabilitatii la plante” a marelui om de stiinta indian Sir Jagadis Chandra Bose contemporan cu Albert Einstein si Rabindranath Tagore, m-am aplecat cu duiosie asupra lumii vegetale. Dimineata le atingeam in drumul meu, iar cele care infloreau pentru prima oara le promiteam ca o sa am grija de ele, cu greu rupeam o floare sa o pun in vaza, nu inainte de a-mi cere iertare.
Daca aceste sentimente par bizare in lumea noastra, in India fac parte din modul de ingrijire al plantelor. In gradinile botanice sacre, cele de pe langa templele hinduse s-au facut experimente de stimulare prin muzica si dans, astfel realizandu-se inflorirea cu doua luni inainte fata de lotul martor.
In credinta noastra populara, semanarea, cultivarea, recoltarea se facea respectand traditiile religioase (post, rugaciune), anumite perioade ale lunii, ale zilei, anumite conditii atmosferice.
Pornind la drum cu aceste idei am inceput organizarea unei mini gradini botanice, unde am asociat plante sensibile la anumiti factori externi, cu cele cu rol protectiv, unele isi puneau in evidenta frumusetea alaturi de cele modeste dar intelepte, altele stimulau cresterea, inflorirea si maturizarea fructelor unor specii, dar toate traiau intr-o armonie aproape perfecta acceptand si celelalte vietuitoare in compania lor.
Cand murea o planta, ma intrista dar imediat ma gandeam la cartea poetului Goethe “ Metamorfoza plantelor”, unde compara moartea frunzei mai tarzie si mai putin spectaculoasa decat a florii supusa prin excelenta spre devenire. In gradina botanica din Weimar alaturi de prietenul lui farmacistul Bulcholz se faceau experimente de suflet cu plantele, unul isi recita poeziile, celalalt studia transformarea acestora.
Cand am reusit sa adun mai multe specii, am trecut la clasificarea lor in plante de frumusete, de sanatate, de frumusete plus sanatate si cu ingaduinta lui Dumnezeu m-am oprit in fata LILIACULUI, incepand cu el seria de preparate tamaduitoare. Simpatia secreta cu liliacul o aveam din copilarie, de altfel el m-a ales pe mine, iar eu m-am angajat sa-l ridic la rang de cinste prin puterile lui vindecatoare.
Raporturile mele cu liliacul au fost clare: liliacul este ori de furat ori de capatat, sociabil se apleaca peste gard salutand trecatorii, intotdeauna parca mai bogat decat anul trecut, ca rasaritul, amurgul si aerul, el nu are pret.
In mitologia greaca tanarul Pan, zeul padurilor si campiilor a intalnit-o pe nimfa Syringa admirandu-i in zorii zilei frumusetea, perfectiunea si incercand sa-i vorbeasca, a fugit. Simtindu-se urmarita ea s-a transformat intr-un tufis de liliac cu miros imbatator. Zeul indurerat a cautat-o strigand-o Syringa , asa a generat denumirea botanica Syringa vulgaris.
In calatoriile mele prin lume l-am urmarit peste tot si unde nu l-am putut atinge, l-am privit in marele muzee ale lumii pictat de:
Fascinata fiind de frumusetea lui si nu numai, foarte putin studiat, iar medicina traditionala oferind putine date despre beneficiile lui terapeutice,m-am dedicat studiului practic. Am inceput sa cultiv mai multe specii in vederea cercetarii compozitiei chimice, a proprietatilor farmacologice, finalizand cu obtinerea unor preparate ce ulterior au primit premii internationale. Produsele au fost certificate prin brevete de inventie in vederea tratarii unor afectiuni precum: sinuzita, rinita alergica, cronica, dependenta de decongestionante nazale, post operatoriu, rino-plastie, dar si manifestarile virale, bacteriene si fungice ale altor organe.